O poveste încântătoare despre Cocolosul, un băiețel plin de inimă, care își transformă plictiseala într-o aventură memorabilă. Descoperă cum o faptă bună și o lupă magică îl ajută să salveze ziua pentru o albinuță necăjită, primind în schimb un cadou prețios care deschide poarta către noi minuni. O odă adusă prieteniei și bucuriei de a ajuta.
Într-o zi frumoasă de primăvară, Cocolosul se plictisea teribil în camera lui, înconjurat de jucării colorate. Cu un suspin, se gândea la ce ar putea face pentru a alunga plictiseala.
Decis să iasă la joacă, Cocolosul și-a pus hainele de joacă, și-a luat traistuța cu jucării și a ieșit în curte. A alergat vesel printre rondurile de flori, simțind vântul blând și parfumul dulce al primăverii.
Deodată, bucuria lui Cocolosul a dispărut când, apropiindu-se să miroasă o lalea uriașă, a zărit o albinuță micuță plângând cu lacrimi mari, cât niște perle de rouă.
Cocolosul, uimit, a întrebat: „Cine ești tu? Și de ce plângi atât de tare?”. Albinuța, cu vocea tremurândă, i-a răspuns: „Sunt Mita Albinuța și mi-am pierdut săculeții cu polen pentru frățiorii mei mai mici”.
Cocolosul, cu inima plină de bunătate, a liniștit-o pe Mita: „Nu mai plânge, te voi ajuta să-ți găsești săculeții!”. Mita, neîncrezătoare, a oftat: „Am căutat peste tot, dar toate florile sunt la fel și mi-e atât de greu”.
„Ți-am spus că o să te ajut și o voi face!”, a zis Cocolosul, scormonind cu entuziasm în traistuța lui magică. A căutat printre jucării și minuni, până când a exclamat: „Am găsit-o în sfârșit!”.
Victorios, Cocolosul a scos din traistuță o lupă mare, cu un mâner jucăuș. „Haide să căutăm acum!”, a spus el, și a început să examineze cu atenție fiecare petală, fiecare pistil, cu lupa la ochi.
„I-am găsit!”, a exclamat Cocolosul, sărind în sus de bucurie, exact când speranța Mitei părea să se stingă. „Uite, sunt aici, în laleaua asta! Probabil i-ai uitat când te-ai odihnit la umbra ei.”
Mita Albinuța nu mai putea de fericire, fluturând aripioarele într-un dans vesel. „Ești un copil bun!”, i-a zis ea. „Fără tine, frățiorii mei ar fi rămas nemâncați. Pentru că m-ai ajutat, uite, îți fac și eu un cadou.” Și, scoțând din buzunarul ei minuscul, o aripioară mică, mică și strălucitoare, i-a dăruit-o lui Cocolosul.
„Ai grijă de ea, Cocolosule, și când vei avea nevoie de mine, suflă peste ea și voi apărea imediat!”, a promis Mita. Cocolosul a mulțumit pentru cadoul prețios și l-a pus cu mare grijă în traistuță, îndreptându-se spre casă, pe măsură ce soarele apunea lăsând loc întunericului.
Generation Prompt
CALATORIILE COCOLOSULUI IN IMAGINARIUM Imaginarium este o tara minunata care apare doar in visele copiilor cuminti. ... povestea noastra ar putea incepe cu "a fost odata ca niciodata" dar din pacate Cocolosul nu-si mai aducea aminte decat calatoriile in Imaginarium. Era o zi frumoasa de primavara. Natura isi revenea la viata, gazele isi dezmorteau lenese piciorusele in soarele cald. Cocolosul nostru se plictisea teribil in camera lui, inconjurat de toate jucariile pe care si le dorise de Craciun. "Ce-ar fi sa ies afara sa ma joc" isi zise Cocolosul. Cum de la vorba la fapta drumul nu e lung, Cocolosul isi puse hainutele de joaca, isi lua traistuta cu jucariile preferate si iesi pe usa. Zglobiu, incepu sa alerge prin curte, printre rondurile de flori. Vantul ii mangaia parul, parfumul florilor il inconjura, pasarelele ii cantau voios. "Ce frumos e afara!" exclama Cocolosul. Deodata bucuria Cocolosului disparu ca pri farmec. Apropiindu-se sa miroasa o floricica Cocolosul vazu o albinuta care plangea de ti se rupea inima. - Cine esti tu? intreba nelamurit Cocolosul. Si de ce plangi atat de tare, ce ai patit. - Eu sunt Mita Albinuta, si plang pentru ca mi-am pierdut saculetii in care strangeam polen pentru fratiorii mei mai mici. Nu mai plange, zise Cocolosul, te voi ajuta sa-ti gasesti saculetii. Dar este imposibil zise Mita Albinuta, pana acum am cautat, dar toate florile sunt la fel si mi-e atat de greu, se vaita micuta albinuta. Ti-am spus ca o sa te ajut si o voi face, zise Cocolosul scormonind de zor in traistuta lui. Unde o fi, se intreba .... Am gasit-o in sfarsit si victorios scoase o lupa din traisuta. Haide sa cautam acum. Si luand fiecare floare Cocolosul se uita atent fu lupa dupa saculetii albinutei. I-am gasit, exclama vesel Cocolosul atunci cand toate sperantele disparusera. Uite sunt aici in laleaua asta, probabil i-ai uitat cand ai venit sa te odihnesti la umbra ei. Micuta albinuta nu mai putea de fericire, la gandul ca si-a regasit saculetii de polen. - Esti un copil bun, ii zise aceasta. Fara tine fratiorii mei ar fi ramas nemancati. Pentru ca ai lasat joaca si m-ai ajutat, uite, iti fac si eu un cadou. Si bagand mina in buzunar albinuta scoase o aripioara mica, mica. - Ai grija de ea Cocolosule si cand o sa ai nevoie de mine sufla peste ea si eu o sa apar imediat, poate voi reusi sa-ti intorc ajutorul, zise Mita Albinuta. Cocolosul multumi pentru cadoul primit si cu mare grija il puse in traistuta cu jucarii. - O sa am, o sa am striga Cocolosul in timp ce we indrepta catre casa, caci timpul trecuse si afara incepuse sa se intunece...
